Feeds:
Articole
Comentarii

Domnul Spurgeon, a trait si activat intre anii 1834-1892 in Londra. Se nascuse intr-o familie de crestini protestanti, este primul copil a acestei familii, unde tatal este pastor de biserica. Copilaria si-a petrecut-o la tara la bunei. Prin providenta lui Dumnezeu bunelul sau James era si el pastor de biserica. Istoria spune ca el a imprumutat de la bunelul sau vocea oratorica si in plus din frageda copilarie este supus cuvintului lui Dumnezeu. Jucariile lui Spurgeon de mic copil erau cartile, la virsta de 3 ani, macar ca  nu stia inca sa citeasca el se tupila in biblioteca vasta a bunelului sau pentru a privi si studia cartea in imagini ”Intimplarile Pelerinului in calatoria sa” de Bunyan. In plus el era mereu pe linga bunelul sau, deci era auditor fidel la toate intilnirile pe care le avea buelul sau si unde se vorbea si se dezbateau diferite subiecte mai mult sau mai putin contrariate din Biblie.

Vazind itr-o zi pe bunelul sau trist din cauza unui membru de biserica care se pare ca petrecea timp in bar, copilil Charles, merge in acea pravalie si se adreseaza direct persoanei in cauza, mustrindul pentru fapta sa rusinoasa. Dupa aia barbatul acela s-a pocait si s-a intors in biserica.

La virsta de 5 ani Charles se intoarce la parintii sai, care mai aveau deja inca trei copii, un frate si doua surori. Apropo de jocuri, deja fiind in familie el este surprins jucindu-se cu fratii sai mai mici dea biserica, bineinteles el era predicatorul.

Parintii sai au tinut sa-i ofere studii la nivel, deci el merge la scoala unde se remarca intotdeuna. Cu aceeasi sete pentru lectura el citeste cartile teologice din biblioteca tatalui sau. Atras de literatura autorilor puritani, fiind inca copil el intelege foarte bine subiectele abordate de acesti autori. De aia Spurgeon scrie mai tirziu ca copii inteleg tot, doar ca ei trebuie initiati, invatati.

Fiind adolescent cu o buna educatie si un bagaj de cunostinte vast, incit el putea sa dezbata orice subiect biblic cu usurinta, Spurgeon nu-l cunostea pe Dumnezeu personal. In lupta sa interioara la virsta de 14 ani el incepe sa se intrebe cum ar putea gasi calea spre salvare. Din pacate in tot bagajul sau de cunostinte Charles nu gasea raspunsul la aceasta intrebare, in plus el nu auzise mai inainte si macar la biserica la care el mergea nu a sesizat acest raspuns. Aceasta din cauza ca el era mereu preocupat de subiecte mult mai coplicate si predicile pe care le asculta erau mai sofisticate.

Dar Dumnezeu intr-o buna zi il forteaza sa intre intr-o biserica metodista, din cauza unei furtuni care se declansase. In absenta pastorului o alta persoana  aduce cuvintul lui Dumnezeu. Desigur ca mesajul era siplu:”Priviti la Mine si veti fi salvati, voi toti care sunteti la extremitatile pamintului”si raspundea perfect la intrebarea lui Spurgeon. In plus predicatorul aratind cu degetul spre el ii spuse:”Tinere priveste la Cristos si tu vei fi salvat , tu nu ai altceva a face decit sa privesti la El si sa traiesti!”

La virsta de 15 ani Charles Spurgeon traia cu Dumnezeu in inima cu dorinta si ardoarea de a duce mesajul Evangheliei tuturor celor insetati. Incepind din acest moment el va face tot posibilul de a aduce sufletele ierdute la Cristos.

Charles crescuse intr-o biserica congretionalista, care practica botezul copiilor, el insa avea dubii in legatura cu aceasta. El pune aceasta problemain fata lui Dumnezeu zicindu-si ca in momentul cind Duhul Sfint il va convinge de nevoia botezului el o va face.

Convins de faptul ca botezul vine in urma credintei, el se adreseaza unui pastor baptist pentru a fi botezat. Desi parintii sai nu erau de acord cu aceasta decizie a sa el primeste botezul de ziua de nastere a mamei sale 3 mai 1850 la virsta de 16 ani.

In vara anului 1850 Charles pleaca in orasul Cambridge pentru asi continua studiile si pentru a ajuta in acelas timp profesorul lui in predare. Aici el isi exprima dorinta de a se alipi unei biserici baptiste. Biserica  aceasta practica evanghelizarea prin trimiterea tinerilor in satele invecinate pentru a predica in biserici. Pastorul lui Spurgeon vazuse ca acest tinar de 17 ani avea talentul oratoric, insa nedorind sa-l sperie, il roaga sa insoateasca in alt tinar in satul din vecinatate, pentru al incuraja in predicare. In drum, discutind intre ei, Spurgeon isi da seama ca anume el este cal ce va aduce cuvintul in acea biserica.

Dupa prima sa predica in biserica din satul Waterbeach, el este rugat sa vina cu o alta predica in duminica ce va urma. Nu dupa mult timp biserica il roaga sa devina pastorul lor.  El nu va iezita pentru a incepe acesta lucrare. Astfel la numai 17 ani el este pastor de biserica. Scopul sau primordial era sa aduca suflete la Cristos. De aceea in afara predicii el se implica in viata satului, mergind pe la casele oamenilor in vizita incurajind si predicind Evanghelia. In acelas timp virsta lui frageda devine o piatra de poticnire pentru unii pastori din Cambridge.

Astfel dupa doi ani de slujire in acesta biserica, el este chemat de Dumnezeu in slujire la Londra. Fiind inca in Cambridge o persoana impresionata de lucrarea lui Spurgeon, vorbeste despre acesta prietenului sau William Olney , care avea functia de diacru in biserica baptista de pe New Park Street. Biserica din Londra il invita pe Spurgeon sa predice. In copmaratie cu bisericuta din satul Waterbeach, biserica aceasta era ceva mai impunatoare cu citeva sute de locuri si 80 de membri.  El va predica cu inspiratie duminica dimineata, iar la serviciul de seara biserica era plina de persoane carora li se vorbise despre acest predicator exceptional. In scurt timp el va fi rugat sa devina pastorul acestei biserici, insa Spurgeon simtind o presiune mare pe umerii lui, roaga biserica sa-l accepte de la inceput pentru o perioada de incercare de 3 luni.

In 1854 , la virsta de 19 ani Charles Spurgeon incepe lucrarea in biserica din Londra, unde el va ramiine ca si pastor pina la sfirsitul zilelor sale (40 de ani).

In 8 ianuarie 1856 Charles se casatoreste cu Susannah. Cum va zice mai tirziu sotia sa, aceasta a fost o casatorie ”dorita de cer”.

Casatorie in care el a fost binecuvintat cu doi baieti gemeni.

In doi ani biserica din Londra creste de la 80 de persoane pina la 6000 de persoane care veneau sa asculte Cuvintul lui Dumnezeu. Bisertica aceasta nu era deloc incapatoare pentru un asa numar de persoane, ei erau nevoiti sa stea in picioare pentru a asculta predica. In plus geamurile bisericii erau deschise si in afara mai stateau persoane setoase dupa Cuvint.  La un moment dat Spurgeon nu mai avea cu ce respira in biserica. El rugase de mai multe ori diaconii bisericii sa sparga geamurile cu vitralii de la etaj, pentru a avea putin aer. Deoarece diaconii iezitau sa o faca, Spurgeon s-a ocupat el de aceasta (fara ca cineva sa stie), ca pe urma se se roage si sa zica:” Doamne binecuvinta persoana care a spart geamurile”.

Istoria spune ca acest pastor avea un simti al umorului deosebit, insa deseori acest aspect al caracterului sau era vazut negativ de anumiti lucratori din lumea religioasa. Unii ziceau ca el face teatru, si ca ar trebui sa-si schimbe locul de activitate. Cu toate aceste Dumnezeu lucra prin Spurgeon si oamenii veneau la El.

Pentru a da posibilitatea mai multor persoane de asculta Cuvintul, dl. Spurgeon planifica si construieste cu ajutorul lui Dumnezeu o biserica mult mai mare si mai impunatoare, care pina la sfirsitul vietii sale va gazdui aproape 6000 membri. Insa din start acest proiect nu era vazut pozitiv, viata spirituala a unei bisrici de asa ampluare era pusa sub semnul intrebarii. Numai ca Dumnezeu facea sa propaseasca orice lucru in miinile lui Charles Spurgeon. Membrii acestei biserici au fost mereu activi.

In aceasta biserica va activa o scoala de formare a predicatorilor  cu in jur de 200 de elevi. Care mergeau mai tirziu in alte localitati ale Londrei pentru a predica Evanghelia si a infiinta noi biserici. In 1866, numai la Londra, oamenii lui Spurgeon au creat 18 noi biserici, iar pentru 8 din ele se construise localul si celelalte 10 erau pe puncul de a incepe lucrarile de constructie.

Pe linga scoala pastorala, Surgeon publica o revista lunara,deschide un azil pentru femeile de virsta inaintata, intretine un orfelinat. In general el infiinteaza si participa la activarea a peste 60 de ministere. Istoria spune ca portile bisericii sale se deschideau la orele 8 de dimineata ca sa se inchida la orele 22 seara.

Surgeon era si un mare om al rugaciunii. Pentru el era foarte important ca in tot ceea ce facea el oamenii sa-l vada si sa-l slaveasca pe Cristos si nu personalitatea sa.

Pe parcursul vietii sale el va scrie foarte mult. In primul rind Charles scrie si redacteaza predicile sale, care erau tiparite fiecare saptamina in mii de exepmplare. In plus el raspundea saptaminal la 500 de scrisori, aceasta ii cerea o dedicare enorma, mai ales ca in timpul sau nu exista calculatorul pentru a tapa textele, in plus el suferea de reumatism, ceea ce nu-i facilita lucrul. Ca sa intelegeti cit de personale erau scrisorile sale, gasim una din ele adresate unui fiu a unei surori din biserica sa. Pe acest fiu el nu-l cunostea, doar ca a auzit-o pe masa sa rugindu-se pentru salvarea lui. In fine Dumnezeu a lucrat la inima persoanei in cauza si el a fost salvat. Pe linga aceasta Spurgeon scrie in jur de 40 de carti, printre care se numara «Comoara lui David» in 7 volume in care el comenteaza psalmii.

Un lucru de necrezut in legatura cu Charles Spurgeon, este ca el fuma si consuma bauturi alcooloce.. Nestiind ca fumatul este daunator pentru sanatate, chiar medicul sau este cel ce-i prescrie acesta. Intre timp cercetarile in domeniu scot in evidenta efectul daunator al fumatului si Spurgeon va renunta la acesta practica si chiar isi va incuraja membrii bisericii in aceasta privinta.

Insa cosumul bauturilor alcoolice era o practica raspindita pe timpul sau, pentru ca cu ajutorul alcoolului ei dezinfectau apa, astfel evitind anumite boli.

Cu toate acestea Charles Spurgeon a avut un impact enorm asupra societatii in care el traise si activase si Dumnezeu s-a folosit de el pentru salvarea multora.

Eu cred in alegerea divina, fara conditie pentru ca fara alegerea aceasta, eu  nu L-as fi ales niciodata.

El a trebuit sa ma aleaga inainte de nasterea mea, deoarece El nu ar fivazut nimic bun in mine dupa aia.

Daca Dumnezeu m-a iubit intr-o zi, El ma va iubi totdeuna. In atotintelepciunea Sa si in inteligenta Sa fara margini, El a creat intreg planul sau de salvare cu mult inainte de al executa.

Doua adevaruri nu se pot contraria. Daca eu gasesc in Biblie ca Dumnezeu determina orice lucru, este adevarat; si daca in alta parte a Scripturii- ca omul este responsabil de faptele sale, este adevarat de asemenea.

Daca un om este pierdut in pacat, responsabilitatea ii revine lui in totalitate; daca el este salvat, salvarea sa ii revine in totalitate lui Dumnezeu.

Miracolul adevarat consta in aceea ca omul este liber in intregime si totusi planul lui Dumnezeu se implineste.

Omul paseste fara nici o piedica si opereaza o alegere reala dar, el avanseaza in aceeasi pasi pe care Dumnezeu i-a trasat pentru el.

Daca chiar unul dintre ceimai slabi alesi al lui Dumnezeu s-ar fi pierdut, planul lui Dumnezeu ar fi esuat.

Tatal a facut planul de salvare pentru noi,Fiul ne-a rascumparat conform acestuia, si Duhul Sfint il aplica in viata noastra. Este vorba deci de Dumnezeu care ne-a salvat.

Noi toti suntem nascuti intr-o societate care-si are traditiile si cutura sa proprie. Consider ca aceasta este o imensa bogatie cu care am putea sa ne mindrim din moment ce ne dam seama ca un simplu ornament in forma de zig-zag ascunde in el o intreaga istorie sau credinta a stramosilor nostri. Daca invatam sa citim simbolistica ornamentelor vom intelege felul de a gindi a stramosilor si undeva ne vom regasi si noi in aceasta istorie. E dureros faptul ca din cauza necunostintei multi din reprezentantii culturii noastre nu stiu sa aprecieze si sa citeasca mesajul bunicilor lasat noua drept binecuvintare pe covoare, camasi, porti, acoperisul caselor etc. Simbolurile ca :pomul vietii, ferilitatii, prosperarii,sperantei, ordinei, bucuriei, vietii toate aceste se gasesc materiaizate in anumite forme geometrice, ornamente specifice. Nu putem neglija aceasta parte a istoriei noastre, e ca si cum an neglija o parte din identitatea noastra.

 Dar sa trecem de la o extrema la alta nu se merita la fel. Caci nu vom putea zice ca Isus Cristos a purtat camasa, itari si opinci.Ceea ce am observat la noi oamenii este ca incercam sa ni-l apropriem pe Dumnezeu, sa credem ca noi am fi cei care l-am fi creat si nu invers.

Un fenomen raspindit e ca noi, oamenii , pretinzind ca am fi crestini ortodocsi-ceea ce inseamna «drept», costruim biserici dar in bisericile noastre aducem traditia ca lege suprema Bibliei. In concluzie traim dupa placerea si comoditatea noastra.

Iar in cazul cind unul din preotii nostri incep sa ne indemne  sa traim dupa legile Bibliei, noi declaram razboi Bisericii si Bibliei.

Bizar lucru, ma intreb acum ca drept cine ne identifiem noi ca oameni?

Nu cumva ne pretindem noi «dumnezeii» vietilor nostre?

Sport, sport, sport…

Unul din cele mai practice stiluri pentru persoanele active si mai putin active. Cred ca nu e nevoie sa ma opresc prea mult la caracteristicile de baza pentru ca le cunoasteti foarte bine. Si stiti care este avantajul? Atunci cind cunosti cit mai multe despre specificul unui anumit stil, poti sa te imbraci mult mai interesant si variat . Oricum nu pot sa nu ma laud ca stiu si vreau sa va dau citeva repere cu privire la stilul sport:

-croiala comoda, legera, tricotajul ca tesatura.

-acesorii specifice ca-sireturi, fermuare, butoniere, buzunare aplicate si nu numai ect. (acesta caracteristica m-a ajutat pe mine sa fac diferenta)

-culorile, acceptabile toate de pe roata de culori, contrastante sau mai putin.

Pentru noi, cei care cream aici in amestecul culorilor sunt citeva riscuri. Faptul ca putem combina toate culorile si ca sunt mai fregvente contrastele in acest stil e foarte usor sa te gresesti si sa faci un terci nu prea agreabil. Sfatul meu este sa incepeti cu o culoare la care sa combinati in cotrast doar accesoriile cum sunt de exemplu: rugzacul, adidasii, centura de la blugi, maioul. Caracteristic pentru acest stil sunt culorile mai mult primare cu o intensitate mai mare, de aceea se recomanda sa combinati culorile intense ale cercului spectral in combinatie cu o alta culoare trecuta prin negru sau alb. Daca purtati un costum de tip sport alb sau gri puteti adauga accesoriile de culoare contrastanta negru, rosu sau verde salata (asta mai mult pentru adolescenti).

Ca mediator intre stilul clasic si sport sunt bine inteles- blugii. Acestea pot fi purtati si cu o camasa de tip clasic si cu niste adidasi. Dar, nu pot sa zic ca ar fi straini si stilului romantic, daca se schimba putin modelul si se ajusteaza o camasa de tip romantic. Deci acum nu ne ramiine altceva decit sa cream. Multa inspiratie va doresc.

Deci ce sa zicem, continuam procesul de creatie, incercam sa ne largim hotarele, si de data aceasta cu stilul romantic. Caracteristicile de baza care sustin stilul ar fi urmatoarele:

-linii plastice, calde

-croiala libera,mai putin costructiva

-pinze moi cu un drapaj usor

-culori pastelate, fine

Si continui in aceeasi maniera, accesez direct pe culoare. Dupa cum ati mai citit in articolele precedente si cunoasteti deja, culorile pastelate sunt culorile care se obtin prin amestecul oricarei culori de pe cercul cromatic cu alb. Persoana care prefera acest stil, este una mai creativa in acelas timp creind impresia de mister dar si legeritate. Stilul se aplica mai mult persoanelor care activeaza in domeniul umanitar. Dar oricum trebuie sa raminem flexibili si creativi, nu poti purta acelas stil mereu, pentru a te clasifica intr-o anumita coloana. Poti fi mai romantic in anumite situatii, spre ex. cind:

-asa esti dipus sa fii azi

-mergi la un restaurant sau la o serata…

Acest stil cu parere de rau nu prea se aplica pentru o tinuta masculina, ei sunt cei care trebuie sa ramina exacti si neclintiti. Eventual doar atunci cind inerpreteaza un rol poate sa-l faca pe romanticul.

Si iarasi accentuiezi nu ezitati sa faceti un amestec de stiluri, spre exemlu a celui clasic cu cel romantic. Se priveste destul de interesant atunci cind sub un sacou clasic se imbraca o camasa romantica cu mai multe pliuri si cu o brosa, sau cu un fular in loc de gravata.

Puteti continua lista. Creati.

Cit de complexi si diferiti nu am fi in garderoba noastra trebuie sa fie si o tinuta clasica. Bine totusi ca acest clasic il putem varia si nu suntem exact la fel in tinuta aceasta. Dar stilul are citeva caracteristici de baza, tu insa esti cel care le combini asa cum iti place tie. Dar ca sa fii mai sigur si mai creativ in asta trebuie sa cunosti cit mai mult despre caracteristicile acestui stil si care ar fi ingredientele de care ar trebui sa te feresti cind faci amestecul. Nu sunt un mare cunoscator, nici macar nu am prea multa practica. Stiu si eu asa cite ceva despre culori si proportii si-mi place sa fiu individual intr-un anumit stil. De accea si pe voi o sa va indemn la creatie si la faptul ca in tot ceea ce faceti sa porniti de la voi, sa puneti in vileag personalitatea voastra.

Ok, atunci, haideti sa determinam care ar fi acele caracteristici de baza a stilului clasic.

1.linii stricte, deseori reci

2.proportii bine determinate

3. culori neutre

Culorile neutre ar fi cele acromatice- albul, negrul si griul. Dar nu este o lege sa te limitezi la aceste culori, putem cu certitudine clasifica ca fiind clasice si celelalte culori ale spectrului cu un ton mai deschis, adica cele trecute prin alb. Daca o sa urmati schema care lucreaza pentru toate stilurile o sa fie cel mai minunat. Si acum ma ve-ti intreba care este acesta schema?  Eu va zic cu mare placere. Trebuie sa urmariti sa stabiliti o proportie intre culorile pe care le imbracati. Aproximativ 60 la suta din ceea ce puneti pe voi trebuie sa fie de ton mai inchis (spre ex. negru sau albastru inchis sau maro sau… voi creati mai departe) si de obicei in completul clasic asta este sacoul si pantalonii sau fusta. Apoi 30 la suta este tonul cel mai deschis (stilul clasic iubeste contrastele), acest ton ar trebui sa fie unul mai aproape de nuanta alba a culorii, insa nu este o lege ca acesta sa fie neaparat alb. Ultimile 10 procente ramase se acorda accesoriilor, care pot fi un ceas, o gentuta, o poseta, incaltamintea, un colieu sau o bratara care trebuie sa contrasteze, sa puna in vileag toata copozitia, prin intensitatea culorii si prin stralucire. Aici se pot folosi culorile mai concentrate ale spectrului cromatic ( spre ex, rosu, galben- in depndenta de culoarea de baza aleasa).

Dar noi cei care cream stim foarte bine ca orice regula poate avea si exceptii si aceasta ii permite stilului clasic sa intre in amestec putin cu cel romantic. Aici va las sa creati pe voi. Mari succese.

Asa e mama si a fost Bunica

Asa suntem Femei intre Femei

Fara nimic si nu-nsemnam nimica

Doar niste Ele cei slujesc pe ei

Suntem veriga firului de ata

Din fiecare lant facut din Doi

E greu cu noi Femeile in viata

Dar e si Imposibil fara Noi

Ei neglijenti pe cit sunt Ele calme

Ei incurcind ce Ele limpezesc

Ei numai talpi si Ele numai palme

Acesta e destinul Femeiesc

In fond, ce fac Femeile in lume

Nimic maret, nimic impunator

Schimbindu-si pentru ei si drum si nume

Pun lucrurile doar la locul lor

Cu atitea pasi cit au facut prin casa

Si pentru care nici o plata cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa

Ar fi ajuns si dincolo de cer

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede

Cind strica el, repara Ele tot

Si deacea nimeni nu le crede

Cind calm imbatrinesc… si nu mai pot

Asa e Mama si a fost Bunica

Asa si eu la rindul meu voi fi

Ce fac in fond Femeile?- nimica

De cit curat si… uneori Copii!!!

A. Paunescu

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.